"Să fii român" înseamnă să îți iubești credința strămoșească în care te-ai născut, martirii și eroii neamului tău, să îți iubești tradiția, cultura și oamenii mari pe care i-a dat acest pământ, cât mai ales să îți iubești necondiționat, în ciuda tuturor evidențelor, țara de astăzi ca să ai puterea să o ridici.
În sufletul acestui neam există o timiditate față de lume, iar în fața aroganței contemporane, românii par să se simtă rușinați să participe. Această reținere nu provine din resemnare, ci dintr-o „zare interioară” care sugerează că vesnicia transcende istoria. Cartea este dedicată poporului român și frumuseții sale interioare, care, într-o zi, va contribui la refacerea sa. Este o lucrare autentică, un mod de a spune „Nu!” confuziei dintre aparență și valoare. Pagina nu conține profetism sau violență, ci o blândețe caldă, arhaică. Scrisă cu durere și bucurie, cartea reinterpretează teme din scrierile anterioare într-o notă mai gravă, folosind o retorică populară inspirată din basme și parabole. Diversitatea stilistică, de la anecdote la eseuri și legende, oferă dinamism și susține o „fiziologie” a românului contemporan, aflat la răscrucea dintre șansă și catastrofă. Călătoria și întâlnirile cu oameni devin motive de reflecție asupra condiției românești. Autorul nu oferă soluții, ci caută să redescopere dimensiunile spiritualității românești, confirmând adevăruri incomode și realități neacceptate. Această lucrare este, în esență, biografia ființei românești.