Ana Blandiana è una scrittrice e attivista civica rumena, rinomata per il suo coraggio nell'affrontare un regime totalitario. La sua opera letteraria, spesso intrisa di esperienze personali di persecuzione, esplora temi di libertà, memoria e resilienza umana. Blandiana possiede una forte posizione civica, che continua a esercitare attraverso la sua guida al Memoriale di Sighet, un'istituzione dedicata allo studio dei crimini del comunismo. La sua poesia e i suoi saggi, celebrati per la loro profondità e urgenza, risuonano con lettori di tutto il mondo che apprezzano la sua maestria letteraria e la sua incrollabile ricerca della verità.
In November 2019, 30 famous poets from various countries will be in Hong Kong and ten cities in China afterwards to read their works based on the theme Speech and Silence. Ana Blandiana (Romania) is a poet, essayist and prose writer, civic right activist and legendary figure in Romanian culture.
Ana Blandiana je nejen významnou představitelkou současné rumunské literatury, ale i velkou osobností na politickém a společenském jevišti této země. Její autorský vývoj je dokladem toho, jak básnířka reagovala na dobové změny, jak se zvolna posunovala od intimních reflexí k závažnější existenciální a etické tématice, jak směřovala k hledání pravdy i k odsouzení falše a nemorálnosti. S tímto jejím duchovním přesvědčením pak jednoznačně koresponduje i její statečný občanský postoj, založený na principech tolerance a lásky, a vyjadřující zásadní nesouhlas s jakoukoli formou diktatury. Přes mnohdy temné motivy, přes například často skloňovaný pojem smrti lze však autorčinu poezii chápat i jako křehký příspěvek k diskuzi o proměnách času, o cestách, které vedly k dnešní současnosti a konečně i jako soubor úvah jasnozřivě uvažující bytosti, přemýšlející nad postavením i úlohou člověka.
Poveşti care torc, miaună şi cer să fie alintate
German
Aproape zece ani i-au trebuit Anei Blandiana ca să scrie acest roman (1983-1991). Dar chiar dacă scrierea lui nu i-ar fi luat atâta timp, e greu de crezut că el ar fi putut vedea lumina tiparului înainte de 1990. Fiindcă, între atâtea romane care vorbeau despre actualitatea, expirată, a „obsedantului deceniu“ – cum numise Marin Preda anii '50 ai veacului trecut –, Sertarul cu aplauze a refuzat de la bun început compromisul obligatoriu al localizărilor în timp acceptate, optând pentru confruntarea directă cu universul concentraționar al societății comuniste ca atare. De aceea, lipsit de limbajul esopic al scrierilor ce aveau de înfruntat cenzura, romanul Anei Blandiana se citește și astăzi cu neștirbit interes. El este o tulburătoare mărturie asupra câtorva destine paralele, urmând fiecare un traseu strict supravegheat; o mărturie încheiată cu strigătul de deznădejde al autoarei în fața neputinței de a schimba aceste destine sub apăsarea cărora au trăit atâția dintre noi – de a pune capăt coșmarului în care am mai fi trăit și azi cu toții, fără cotitura istorică ce a făcut posibilă însăși apariția acestei cărți.
