Ana Blandiana Ordine dei libri (cronologico)

Ultimele cercetări arată că trăsătura principală a pisicii este abilitatea de a suscita simpatie prin comportamente antipatic. Această performanță nu este accesibilă oricui. Când un om se comportă nesuferit, devine nesuferit, dar când o pisică face la fel, devine, paradoxal, adorată. Supremația felină este brutală și implacabilă; pisica nu simte nevoia să câștige dragostea omului prin fapte bune. De ce ar face-o, când omul o apreciază pentru năzbâtiile sale? Spre deosebire de un copil care riscă reproșuri pentru faptele sale, pisica este răsfățată chiar și atunci când distruge lucruri. Cotizanții acestui volum, cu profesii și experiențe diverse, se bucură de notorietatea pisicilor. Printre ei se numără coregrafi, filosofi, prozatori, critici literari, poeți, directori de editură, psihiatri și alții. Sub umbrela comună a iubirii pentru pisici, aceștia își abandonează rolurile profesionale și sobrietatea, devenind Otilia, Gigi, Gabriel, Denisa, Marius, Germina, Dan C., Cătălina, Mihai, Simona, Vlad, Tania, Lidia, Alina, Radu și alții. Această comunitate felinofilă se bucură de foloasele și ponoasele aduse de celebrele feline.

Ana Blandiana je nejen významnou představitelkou současné rumunské literatury, ale i velkou osobností na politickém a společenském jevišti této země. Její autorský vývoj je dokladem toho, jak básnířka reagovala na dobové změny, jak se zvolna posunovala od intimních reflexí k závažnější existenciální a etické tématice, jak směřovala k hledání pravdy i k odsouzení falše a nemorálnosti. S tímto jejím duchovním přesvědčením pak jednoznačně koresponduje i její statečný občanský postoj, založený na principech tolerance a lásky, a vyjadřující zásadní nesouhlas s jakoukoli formou diktatury. Přes mnohdy temné motivy, přes například často skloňovaný pojem smrti lze však autorčinu poezii chápat i jako křehký příspěvek k diskuzi o proměnách času, o cestách, které vedly k dnešní současnosti a konečně i jako soubor úvah jasnozřivě uvažující bytosti, přemýšlející nad postavením i úlohou člověka.

Aproape zece ani i-au trebuit Anei Blandiana ca să scrie acest roman (1983-1991). Dar chiar dacă scrierea lui nu i-ar fi luat atâta timp, e greu de crezut că el ar fi putut vedea lumina tiparului înainte de 1990. Fiindcă, între atâtea romane care vorbeau despre actualitatea, expirată, a „obsedantului deceniu“ – cum numise Marin Preda anii '50 ai veacului trecut –, Sertarul cu aplauze a refuzat de la bun început compromisul obligatoriu al localizărilor în timp acceptate, optând pentru confruntarea directă cu universul concentraționar al societății comuniste ca atare. De aceea, lipsit de limbajul esopic al scrierilor ce aveau de înfruntat cenzura, romanul Anei Blandiana se citește și astăzi cu neștirbit interes. El este o tulburătoare mărturie asupra câtorva destine paralele, urmând fiecare un traseu strict supravegheat; o mărturie încheiată cu strigătul de deznădejde al autoarei în fața neputinței de a schimba aceste destine sub apăsarea cărora au trăit atâția dintre noi – de a pune capăt coșmarului în care am mai fi trăit și azi cu toții, fără cotitura istorică ce a făcut posibilă însăși apariția acestei cărți.

German