Sinn und Form 2/2018
- 140pagine
- 5 ore di lettura
Marius Daniel Popescu scrive con insolita precisione sulla vita quotidiana, attingendo la sua forza letteraria dalle sue esperienze vissute. Il suo stile e il suo sguardo unici gli hanno fatto guadagnare l'acclamazione della critica e del pubblico, celebrati per la loro prospettiva fresca sulla letteratura francese. Concentrandosi sullo specifico e sul tangibile, Popescu crea opere che possiedono una distintiva sensibilità 'inglese', offrendo una deviazione dalle convenzionali tradizioni letterarie francesi.



oh si mon rêve atteignait le rêve du voisin au moins la porte de sa maison au moins la buée qui se détache de sa lampe
De la deschidere, limpede și poignantă, a acestei cronici polifonice, cititorul este cuprins de puterea expresivă și narativă a autorului, evocând inițial scena capitală a adolescenței sale, în ziua în care a fost anunțată moartea accidentală a tatălui său. Modularea vocală a narațiunii, prin intermediul vocii bunicului patern, figură tutelară în contrast cu cea a tatălui dispărut, înscrie această rememorare în fluxul și ritmurile unei adevărate epopei personale în vremea Partidului unic. În această Românie a dictaturii „socialismului real”, descoperim treptat decorul deteriorat și viața cotidiană, cu o galerie de personaje colorate, ale căror vitalitate expansivă colorează și încălzește un univers nuanțat de absurd. Marius Daniel Popescu extrage o substanță romanesque efervescentă, pe care talentul său de romancier o fixează în viziuni de neuitat, precum cea a calului martirizat. În contrapunctul rapsodiilor sale „gitane”, uneori apropiate de transă, se conturează motivul plin de blândețe și delicatețe al vieții prezente a scriitorului, unde fiul disperat se reconstruiește în rolul de tată atent și de „lup” pacificat.